Publicat de: ricksis | 12 Iunie 2010

Ahoi, marinari!

Semi-10F, nu eram toți 😦

Singur, singurel… Cum nu se întâmplă decât de vreo 2 ori într-un an.

Am rămas din nou singurel acasă, iar atunci când zic „singur”, mă refer la parents-free. Da, știu, nu pot da petreceri că sunt cu „ăla micu’ ” pe cap, dar nici așa viața nu e prea rea :D.

Ieri am stat mai toată ziua pe afară. Dimineață am fost la festivitatea de premiere de la liceu. Ne trezisem devreme, dar gândul că de a doua zi vom fi în vacanță, dar mai ales că nu ne vom mai veda unii pe alții, ne-a dat energie. Ne zâmbeam, discutam, am jucat chiar și un mic meci de volei. Soarele ne-a ajutat și am făcut poze, fiecare cu fiecare și toți cu toți, pe când eram încă în curte.

Pe scenă

Apoi, în sala de festivități, am fost premiați. De fiecare dată când era strigat cineva de la 10F, ne ridicam în picioare și aplaudam. Și eram mândri. 😀

După, cum nouă ne era foame, am mers să mâncăm ceva. Era atât de bine să știi că ești în vacanță, că a doua zi nu trebuie să înveți pentru vreun test. Am hotărât să meregm într-un parc și să savurăm primele secunde de libertate.

Am ajuns în… Herăstrău.

Și ne-am plimbat cu bărcuțele. Ne-am împărțit cu grijă, un băiat și două fete în fiecare barcă. Una dintre colegele cu care vroiam să navighez își dorea foarte mult să vâslească, iar eu nu m-am putut pune în calea dorinței ei; așa că ne-am lăsat pe mâna ei. Ne așteptau ape liniștite, iar noi am început să le străpungem spre abisul albastru… Afară era soare, cam prea mult soare…

Trebuie să recunosc că am cam sărit peste citit, ce-i drept. Am mai avut timp să mă mai hrănesc cu un capitol când am așteptat un coleg pe băncuță în Herăstrău, iar apoi în barcă, cu picioarele în apă, în lumina soarelui.

Dar, la un moment dat, căldura a devenit insuportabilă. În calitate de căpitan al Crucișătorului Aurora, am hotărât să îi atacăm prin surprindere pe cei din Curiasatul Yamato. Ne-am apropiat încet, apoi am utilizat vâslele 😀 ca să declanșăm o ploaie surpriză asupra lor. La început, au încercat să scape, vâslind cu putere, dar i-am prins din urmă ușor. Nu pot să zic decât că a ieșit mai bine decât ne închipuiam.

După această bătălie (which was a draw), toți eram uzi, iar fiecare dintre cele două nave luaseră apă. Pozele din timpul luptei au fost scăpate în adâncuri, pierdute pentru totdeauna…(de fapt, nimeni nu a avut curajul să scoată aparatul din gentuțe). Am mai dat o tură de lac și am pornit către debarcader, și de acolo spre casă. Am ajuns la 9 :P.

Ah… ce bine te simți când ești singur acasă, când ai colegi premiați, când dispui de o navă excelentă și, mai ales, de un echipaj pe măsură…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: